Invitat

Nicolae Székely –lăuta, vihuela, guiterne (chitara renascentistă), archlute, chitara barocă

Nicolae-Szekely

Pasiunea pentru muzică îl călăuzeşte spre chitara clasică, astfel că în 1980 devine autodidact şi studiază intens repertoriul acestui instrument. Participă la numeroase festivaluri şi spectacole studenţeşti, iar în 1987 câştigă locul I la Festivalul Naţional de Chitară Clasică de la Sinaia. În toamna aceluiaşi an, susţine un recital la Ateneul Român. De profesie inginer metalurg (dar şi poet – membru în Uniunea Scriitorilor din România din anul 2001, cu 6 cărţi publicate), după 1988 se stabileşte în Hunedoara, unde continuă preocupările pentru muzică, învăţând şi pe alţii arta cântatului la chitară (câţiva dintre elevii săi se remarcă la mai multe festivaluri de gen din ţară).

În anii 90 organizează împreună cu Mircea Goian festivalul „Zilele Chitarei Clasice”, la care participă chitarişti din ţară (Cornel Voicescu, Andrei Constantin, Liviu Georgescu şi elevii săi, Alexandru Creţescu, Nicolae Epureanu cu elevii săi) dar şi de peste hotare, şi anume un duo de lăută, din Belgia. Cu această ocazie întâlneşte pentru prima oară acest instrument. Activitatea chitaristică continuă cu diferite recitaluri (festivalul „Toamna Muzicală”, „Zilele Chitarei Clasice”), urmând ca în anul 2007 să urmeze adevărata întâlnire cu familia lăutei… Grupul „Huniadi Cantores” îi aduce în braţe lui Nicolae Szekely un instrument deosebit: vihuela. Construit de Gyorgy Lorinczi din Tg Mureş, acest instrument îi deschide o nouă lume, aceea a renaşterii. După un an, îşi comandă o lăută, mai apoi o vihuela (construite de acelaşi lutier – Gyorgy Lorinczi), instrumente care îi acaparează întreaga pasiune pentru muzică. Studiază intens repertoriul pentru lăută şi vihuela, este activ la festivalurile medievale din ţară, participă şi la un master-class cu Hopkinson Smith, care îi dezvăluie din tainele tehnicii, speciale, a acestor instrumente. Părăseşte chitara clasică, nu fără oarecare nostalgie, dar fără drum de întoarcere. „Ţi-ai găsit vocea” – îi spune foarte convins Hopkinson Smith, la nedumerirea lui Nicolae Szekely că după aproape 25 de ani de chitară clasică poţi renunţa pur şi simplu… În ceea ce priveşte lăuta, ea nu are încă foarte mulţi adepţi la noi în ţară, cât despre lutieri, doar unul singur – Gyorgy Lorinczi, din Tg Mureş. Susţine recitaluri de muzică renascentistă în diferite locații, în special Cetăți, săli de muzee, biserici: Cetatea Neamțului, Castelul Corvinilor, Biserica Fortificată de la Biertan, Casa de Cultură a Studenților din București, Cetatea Râșnovului, Turnul Bastionului din Cluj, Biserica Evanghelică Mediaș etc.

Lumea muzicală a lui Nicolae Szekely persistă în repertoriul medieval şi renascentist, de o bogăţie şi profunzime nebănuite. Autori ca Francesco da Milano, Enriquez Valderrabano, Miguel Fuenllana, Luis Milan, Pierre Ataingnant, Diego Pisador, John Dowland, Hans Gerle, Hans Judenkoenig, H. Newsidler, Alonso Mudarra, Francesco Spinacino, sunt doar câţiva din imensa literatură pentru lăută şi vihuela.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s